Ce am primit din meditație - Partea 1

Uneori, într-unul dintre articolele mele anterioare, am promis să scriu un post despre ceea ce am obținut din meditație. Nu am mai scris acest articol înainte, în primul rând pentru că am considerat că alte subiecte pe care le scriu sunt mai importante decât acest lucru și, în al doilea rând, vreau să public materiale care să fie utile oamenilor și să nu reflecte doar unele aspecte personale experiență fără concluzii.

Nu-mi plac blogurile și revistele în direct ale căror autori se concentrează exclusiv pe descrierea propriilor experiențe și impresii. Cred că experiența mea poate fi utilă și interesantă pentru cineva, numai dacă servește ca o ilustrație și dovadă a unor astfel de idei care vor ajuta oamenii să se îndrepte spre dezvoltarea de sine și pentru a scăpa de problemele personale.

Nu văd punctul de a spune multe despre mine, despre experiența mea în afara contextului recomandărilor practice privind dezvoltarea de sine. De aceea nu am mai scris acest articol înainte. Am crezut că această informație nu ar fi interesantă pentru nimeni, deoarece se referă numai la istoria mea personală.

Dar, recent, unul dintre cititori a scris că dorește să vadă acest articol. M-am gândit la ceea ce pot scrie despre acest subiect. Și mi-am dat seama că acest lucru poate fi într-adevăr util pentru cineva. La urma urmei, am vrut să dedicăm acest articol la ceea ce am învățat prin practicarea meditației. Voi vorbi despre ceea ce se poate aștepta pe această cale, despre cum să te referi la practică pentru a obține maximum de "bonusuri" din ea și ce pericole ar putea să te aștepte.

Cred că o astfel de poveste poate aduce beneficii practice cuiva. Dacă ați fost implicat în meditație de ceva timp și nu vedeți nicio schimbare pozitivă, atunci poate că acest articol vă va ajuta să le vedeți. Dacă nu ați început meditația, veți găsi aici multe motive pentru a începe să faceți acest lucru. Sper că exemplul meu personal poate servi drept stimulent pentru cineva.

Acest articol este un motiv excelent pentru a transmite cititorului multe idei importante, pe care nu am reușit să le investesc în alte articole despre meditație. Dar vreau să vă păstrați un singur lucru când citiți acest post. Toate schimbările de personalitate, care vor fi discutate în continuare, au devenit posibile datorită meditației. Dar nu se poate spune că meditația este singura sursă a acestor schimbări.

Metamorfoza a devenit o sursă de lucru pentru sine și nu doar pentru meditație. Acum nu voi mai vorbi despre acest lucru în detaliu, voi reveni la această idee în articol. Și de mai multe ori.

Un alt motiv pentru care am decis să scriu acest post este dorința mea de a dilua tonul consilierului, pe care îl uităm în fiecare articol: cum să-ți găsești chemarea, cum să înveți să spui nu, cum să înveți să faci altceva ... Lăsați cititorul să ia o pauză de la recomandările și sfaturile deși în acest articol vor fi de asemenea). Lăsați autorul să se odihnească și să se lase să scrie un post, în care, pe lângă recomandări, își va descrie experiența personală mai detaliat decât în alte articole.

Cum am început să meditez

După cum am scris undeva înainte, când am început să meditez, nu m-am gândit încă la dezvoltarea de sine. Nici măcar nu m-am gândit dacă aveam defecte, dacă aș putea scăpa de ele, cum să o fac. Astfel de gânduri pur și simplu nu m-au vizitat, deoarece nu vizitează mult mai mulți oameni.

Personalitatea mea mi sa părut a fi ceva complet și logic, un anumit dat și constant. Nici măcar nu m-am gândit la multe din slăbiciunile mele ca atare. Recent, am fost adesea uimit de faptul că oamenii nu se gândesc nici măcar la dezvoltarea. Când încep să experimentez acest sentiment, se transformă într-o ușoară indignare. Pentru a opri acest lucru, îmi amintesc imediat cum eram cu câțiva ani în urmă, așa cum nu am vrut să mă gândesc la dezvoltarea personală.

Și încep imediat să înțeleg acești oameni. Ei nu se gândesc la asta: pentru ei, în principiu, nu există o problemă ca dezvoltarea personală.

Eu, la fel ca mulți alții, am crezut că omul este un caudă plină de pasiuni, dorințe și calități înnăscute care îl controlează, nu are voință proprie. Uneori mi se părea că o schimbare direcțională a personalității este o încălcare blasfemică a suveranității sale, a stării sale sacre, o dată pentru totdeauna stabilită, naturală.

Nu pot spune că am fost purtat cu această idee ca un manifest. După cum am spus, nu m-am gândit în mod special la problemele dezvoltării personale, această zonă nu ma interesat, astfel încât astfel de idei nici măcar nu s-au transformat în ceva holistic în mintea mea. Ideea imutabilității individului sa stabilit undeva profund, la nivel non-verbal, nu a apărut la suprafață, dar a determinat și gândirea mea și a determinat limitele sale. Am crezut în acest lucru inconștient și nu m-am gândit niciodată la asta.

Am inceput sa meditez nu pentru dezvoltarea mea, dar pentru a scapa de depresie, atacuri de panica si schimbari constante de dispozitie. Nu pot spune că am crezut cu siguranță în eficacitatea acestei metode, dar am înțeles că nu am de ales. Am fost obosit de experiențele mele, nu am vrut să sufăr toată viața mea și nu știam ce să fac. Nu am înțeles cum să scap de ea. Am considerat tablete ca cea mai recentă opțiune deja atunci. Și meditația a dat cel puțin niște speranțe de a scăpa de aceste boli.

De asemenea, am avut dorința de a stăpâni practica, pentru că mi sa părut că meditația vă oferă unele abilități supranormale. Nu vorbesc despre extrasenzori sau ceva. M-am gandit ca un meditator poate si poate face mai mult decat alti oameni, asta e tot (la urma urmei, nu mediteaza atat de multi oameni). Această idee nu a avut timp să se contureze într-o dorință clară de dezvoltare. M-am interesat încă mai mult de ideea de a scăpa de tulburări psihice. Dar, nu pot nega faptul că motivele ascunse, abia conștiente de a deveni ceva mai bun decât altele (ceea ce, exact nu știam încă) m-au determinat atunci.

Nu am vrut să-mi petrec timpul liber în meditație. Am vrut să dedic acest timp altceva, în esență, să se angajeze în orice prostie. Prin urmare, am început să meditez pe calea de a munci și a reveni la trenul suburban. La urma urmei, la fel, în timp ce conducea în transport, nu am făcut nimic.

Ceea ce mi sa întâmplat după meditație

Au început primele schimbări, probabil în câteva luni. Dar nu i-am dat seama încă. Efectul mai mult sau mai puțin tangibil de a practica practica a început să apară după șase luni.

În prezentarea mea ulterioară, nu voi putea să păstrez cronologia schimbărilor care au avut loc prin meditație. În primul rând, va fi dificil de făcut, deoarece metamorfoza a avut loc fără probleme și treptat. Nici o epifanie bruscă nu a precedat aceste schimbări. Nu-mi amintesc momentul în care mi-am dat seama că îmi pot gestiona emoțiile sau când mi-am dat seama ce vreau de la această viață.

Ideile nu au venit imediat, ca și cum s-ar acumula, pe baza unei noi experiențe de viață. Experiența a precedat ideea. La început am acționat pur și simplu inconștient, intuitiv, dar am început să înțeleg că făceam totul corect. Numai atunci, după un timp, am dedus treptat din aceste acțiuni și din rezultatele acestor acțiuni ideile care au stat la baza acestui site.

Aceste gânduri au carne și sânge, ele nu sunt doar în aer, ci se bazează pe experiența pe care am experimentat-o.

Acesta este unul dintre motivele pentru care este dificil pentru mine să păstrez succesiunea schimbărilor. Este un proces continuu, mai degrabă decât o acțiune limitată în timp. În plus, aceste schimbări au avut loc în paralel unul cu celălalt.

În al doilea rând, aceasta nu este totuși biografia mea din ultimii ani. Acesta este un articol structurat care vorbește despre metamorfoza care a avut loc cu o persoană care a început să mediteze. Prin urmare, aș dori să mă concentrez pe schimbările în sine și să le pun în baza structurii acestui post. Deci, narațiunea ulterioară va avea forma de puncte, fiecare dintre acestea va fi legată de o anumită metamorfoză personală și nu va fi neapărat legată de un anumit timp.

Atunci să începem.

Am încetat să mă identific cu emoțiile mele.

Spre deosebire de alte modificări de aici, pot să găsesc un fel de punct de plecare. Sa întâmplat aproximativ două luni după începerea practicii. Cred că va fi interesant să citiți acele persoane care suferă de atacuri de panică.

Într-o noapte, am încercat să adorm adesea când am simțit atacul de panică care se apropia, atac de panică. Nu pot spune că atunci am experimentat cea mai intensă fază a tulburării de panică, în timpul căreia atacurile au avut loc de mai multe ori pe zi. În acel moment, atacurile de panică au avut loc mai rar și au fost mai puțin intense. Dar totuși erau.

Și atunci când mi-am dat seama că vine un anumit atac, m-am întrebat brusc ce s-ar întâmpla dacă aș încerca să mă concentrez asupra ei, să încerc să mă scufund în ea, să merg mai adânc, chiar să-l întăresc. Anterior, nu m-am gândit la asta, dar doar într-un mod pasiv, am cedat atacurilor, lăsându-i pe aceștia să se descurce cu cursul lor agitat și impetuos.

Aici am încercat să arăt un fel de voință. Nu aveam în mintea mea o idee gata făcută care să mă instruiască să acționez în acest fel. Tocmai m-am interesat. Și dacă am niște senzații neobișnuite? Ce se va întâmpla? Dintr-o data te va ajuta?

Am vrut să profitem de acest atac cu conștiința, să îl înțeleg și să îl înțeleg. N-am simțit o astfel de putere în mine înainte. La început am fost speriată, panica sa intensificat, dar am continuat să mă uit. Apoi, totul sa stins. Anxietatea a fost înlocuită de euforie asociată cu un sentiment de control asupra situației. Se pare că pot! Dacă am un atac din nou, știu deja ce să fac!

Apoi nu am făcut încă concluzii amănunțite care, în principiu, vă pot controla orice stare, orice emoție. M-am bucurat că am reușit să mă descurc singur cu un atac de panică.

Numai atunci am început să-mi dau seama că, contrar vederilor mele anterioare, întreaga lume emoțională a unei persoane este controlabilă. Și această conștiință a venit din situații specifice de viață. Dacă mai devreme am mers mereu după emotiile mele, acum am reușit uneori să contractez contrar sentimentelor și stărilor mele. Chiar dacă acest lucru nu a funcționat, am început să mă gândesc la natura emotiilor mele.

Am început să-mi dau seama că mânia și iritarea nu produc altceva decât o pierdere de nervi. Invidia, vanitatea este doar o indulgență a Eului, ele duc la suferință. Mi-am dat seama că nu este deloc necesar să fiu supărat, nervos, invidios, laș, doar pentru motivul că am devenit astfel în procesul de viață. La urma urmei, eu însumi decid cum să fiu. "Eu" nu sunt emoțiile, temerile, stările mele.

Este doar o răsplată pe apă, iar Sinele real se află mai profund, este ceva mai permanent și mai independent. Și în a găsi acest foarte "eu" se află sensul dezvoltării spirituale.

Anterior, sloganuri precum "găsiți-vă sinele" sau "opriți-vă să vă identificați cu emoțiile" mi se păreau a fi clișeuri ezoterice, sloganuri care par să sune frumos, dar ele nu au sens. Cum te poți opri să te identifici cu sentimentele tale? La urma urmei, am sentimentele mele. "Eu" este ceva intreg, indivizibil. Orice pasiuni, vicii sunt părți egale ale personalității mele ca iubirea, inteligența. M-am gândit așa înainte.

Dar, într-un mod ciudat, fără să citesc cărți spirituale, am ajuns să-mi dau seama de ancienti ca lumea a adevărurilor despre natura "eu" -ului meu. Și am absorbit aceste adevăruri cu viața însăși, cu propria mea experiență de schimbare, și nu doar le-am luat pe credință, pentru că le-am plăcut.

Meditația ma învățat să observ ce se întâmplă în interior. Acest lucru mi-a dezvoltat conștiința.

De ce am crezut în meditație.

Meditația trebuie să mă fi ajutat atât de mult doar din cauza scepticismului meu. Întotdeauna am fost departe de misticism și de toată parasciența. Prin urmare, încă de la începutul practicii mele, nu am perceput meditația ca un bun absolut, un panaceu pentru toate problemele. Prin urmare, nu am făcut-o fără grijă, ca și cum aș fi înghițit pastile, care ar trebui să mă ajute de-a lungul timpului.

Am încercat să găsesc înțeles în meditație. Unele semnificații pământești, nu transcendentale și esoterice. Datorită faptului că mereu m-am îndoit de tot, nu credeam în Dumnezeu și în alt misticism, nu puteam practica meditația dacă n-am găsit o explicație simplă și logică pentru asta.

Și am început să caut această explicație din experiența mea. Am început să observ că meditația face posibilă privirea dincolo de lumea mea interioară. Practica cere practicantului să se concentreze asupra ceva (respirație sau mantra) și să nu se implice în experiențele, emoțiile și gândurile sale. Desigur, este foarte dificil să se ajungă la eliberarea completă din gânduri, dar principalul lucru este să încercați.

De-a lungul timpului, mi-am dat seama că aceasta nu este doar o tradiție mistică, ci mai degrabă un exercițiu eficient. Pentru a dezvolta mușchii umerilor și a spatelui, trebuie să îi exerciți în mod constant, de exemplu, trageți în sus. Și pentru a învăța cum să-ți urmărești emoțiile și să nu le dai, trebuie să exersezi această abilitate, de exemplu, să meditezi.

Am simțit că mi-a fost mai ușor să abuzez de emoțiile din viața reală, pentru că în fiecare zi o exercit de două ori! De asemenea, am observat că după meditație mi-a fost mai ușor să iau decizii, să rezolv problemele care mi se păreau de nerezolvat înainte.

Într-adevăr, în timpul practicii, spun emoțiilor mele "nu acum", "mai târziu, după practică". Timp de 20 de minute, încerc să nu mă implic în experiențe și să păstrez atenția asupra unui singur punct. Ea a dezvoltat o anumită abilitate, o abilitate de conștientizare, care a fost transferată într-o viață reală, de zi cu zi, în care deja eram mai capabil să îndepărtez gândurile și experiențele nedorite de la mine. Acest lucru mi-a eliberat mintea de emoții, mi-a clarificat gândurile și, de asemenea, m-am relaxat foarte profund.

După meditație, m-am simțit calm și pașnic. Dacă eram nervos, supărat pe cineva, avea un atac blues, apoi, după practică, totul a decolat ca o mână.

Aici este un sentiment real, practic, luminos de meditație, pe care l-am găsit pentru mine. Acestea sunt exerciții de conștientizare. Aceasta este concluzia "Eu" dincolo de granițele lumii de emoții necontrolate. Aceasta este eliberarea de prejudecăți și de iluzii. Aceasta este o ușurare a stresului. Și funcționează pe principiul pregătirii de rutină, prin repetiții, precum și prin formarea musculară sau prin numărarea orală. Dar acest exercițiu va fi mai puțin eficient dacă nu înțelegeți cum funcționează, cum te ajută în viața reală.

Amintiți-vă, meditația nu este un panaceu, ci un instrument eficient!

Această afirmație poate fi explicată prin compararea meditației cu mușchiul care se întinde pentru gimnastica ritmică. Este clar că fără mușchii întinși nu există nimic de gândit la gimnastică, tocmai nu puteți să o faceți. Dar în același timp, întinderea nu vă va învăța gimnastica, ci vă va pregăti pur și simplu pentru a face acest sport.

Deci este și meditația. În sine, cu siguranță ajută și are un efect benefic. Dar trebuie să vă aduceți aminte că meditația pregătește doar mintea voastră să lucreze asupra dvs., dezvoltă acele abilități fără de care această lucrare nu trece. Dacă meditați fără minte, așteptați cu nerăbdare să vă scutească de depresie sau să vă răsplătească cu abilități superioare și, în același timp, nu veți lucra în viața de zi cu zi atunci când nu meditați, atunci nu veți obține rezultate excelente.

Sfaturi:

Gândiți-vă la semnificația meditației. De ce funcționează? Cum te ajută în viață? Cum te simți după ea? Ce schimbări se întâmplă cu tine? Pe scurt, veniți la meditație conștient!

Lucrați pe voi înșivă. Meditația dezvoltă capacitatea de conștientizare. Încercați să-l aplicați în viață. Urmăriți-vă emoțiile. Învață să le controlezi. Angajați în auto-examinare. Fiți conștienți de slăbiciunile dvs. Ce mai trebuie făcut?

A existat o reevaluare a valorilor

Un alt efect important pe care l-am început să nu-l simt pentru mine este că am început să mor încet de necesitatea de a alerga undeva tot timpul, de a-mi ocupa tot timpul liber cu o activitate viguroasă. Înainte de a începe să meditez, eram foarte neliniștit și activ, într-un sens rău al cuvântului. În timpul săptămânii, am lucrat și am rămas la locul de muncă. Și în weekend nu am putut să stau liniștit: m-am dus la întâlniri, petreceri, am băut alcool.

Dacă, dintr-o dată, sa dovedit că într-o zi liber am rămas acasă, atunci acest lucru mi-a adus un mare disconfort. Până ceva timp nu am văzut această problemă. Mi sa părut că eram doar activ, energic. Dar, de fapt, era mai degrabă o anxietate, ceea ce ma împiedicat să mă relaxez. Aproape că nu am avut odihnă: munca a absorbit viața de zi cu zi, iar weekend-urile au fost ocupate de întâlniri și evenimente.

Rareori am fost singur cu gândurile mele: la urma urmei, eram întotdeauna ocupat cu ceva. N-am avut timp să mă gândesc la viața mea. Pur și simplu pluteam mecanic prin curgerea soarta și trăind inconștient.

După cum am practicat, am observat că petrec tot mai mult timp acasă. În loc să merg la o petrecere zgomotoasă, am decis să stau acasă cu soția mea, să mă relaxez, să mă uit la un film sau să citesc. Îmi place foarte mult. Sunt câteva hobby-uri pe care am lucrat acasă.

Am început să mă odihnesc mai mult și mai bine. Появилась некая самодостаточность: я уже меньше нуждался в развлечениях, денежных тратах, тусовках, алкоголе, сильных впечатлениях, чтобы получать удовольствие от жизни. До этого казалось, что сама жизнь концентрируется лишь в тех вещах, которые я перечислил в предыдущем предложении, а пространство между бешеной активность и удовольствием заполнено гнетущей пустотой.

Мне стали доставлять удовольствие спокойные прогулки, я стал наслаждаться погодой, запахами и своими мыслями. Появились какие-то хобби, которыми мне было интересно заниматься дома. Ушли беспокойство, неусидчивость, и течение моей жизни стало приобретать более спокойный и размеренный характер. Мне перестало быть скучно. Я начал видеть радость в каждом моменте своей жизни.

Это не могло не отразиться на моих ценностях: они претерпели кардинальное изменение. Хотя об изменении говорить не очень правильно. Скорее эти ценности и цели оформились. Раньше передо мной не стояло ясной цели, я не понимал, чего я хочу от жизни. Ясно было только одно, что надо работать, развлекаться по выходным, тратить деньги и опять работать. Я не видел иного смысла жизни, не потому что мне хотелось такой судьбы, а потому что я не осознавал никаких альтернатив.

Ведь без постоянной работы мне бы стало скучно, мне требовалось какое-то занятие, которое могло бы поглощать всю мою энергию. Пускай даже это занятие было глупым и неинтересным. На мой взгляд, в таком положении сейчас живет большинство людей. Нельзя сказать, что их устраивает то, как они живут, но они и не догадываются о том, какой другой может быть эта жизнь.

Это чем-то напоминает идею фильма «Матрица», которая, можно сказать, является жестокой метафорой современной жизни. Люди живут в иллюзорном мире суеты, работы, вечных дел, покупок, сиюминутных удовольствий, амбиций, страстей, удовлетворения чужих желаний и не догадываются о том, что существует другой мир, более реальный…

Медитация стала для меня красной таблеткой Морфеуса, которая помогла мне увидеть свои настоящие желания и цели, заглянуть за границы этой иллюзии. Я понял, что я хочу просто жить и наслаждаться жизнью и у меня уже есть все для этого!

Мне не нужно работать до ночи на работе, а в выходные куда-то бежать, чтобы себя чем-то занять. Ведь мне стало и так хорошо, я научился наслаждаться покоем и своими мыслями. Раньше работа увлекала меня, только потому что она, подобно громоотводу, притягивала к себе всю мою избыточную энергию. И другого применения этой энергии я не мог найти.

Работа придавала моей жизни какой-то смысл, какое-то направление. В работе я терял самого себя, а это то что мне было нужно. Ведь пребывание наедине с собой было мучительным.

Но, когда я нашел какой-то смысл вне работы, когда я научился быть с самим собой, постоянная занятость стала приобретать характер помехи, чего-то лишнего. Я знал, чему посвятить свое свободное время, мне было интересно наедине со своими занятиями, своими хобби и своими мыслями. На работе приходилось заниматься, тем, чем скажут. Она отнимала много времени. А это время я мог использовать намного лучше: тратить его на свое развитие, проводить его с женой, заниматься своим хобби, читать гулять и путешествовать.

После того, как я научился наслаждаться свободным временем, его стало совсем не хватать. Раньше я с трудом выдерживал несколько недель отдыха подряд, мне становилось скучно. Теперь же этого казалось мало для того, чтобы я мог насладиться этим отдыхом и своим новым счастьем!

Я осознал, что если бы у меня не было необходимости работать, по финансовым соображением, я бы работу бросил. Хотя раньше я даже не мог допустить такой мысли. Я думал: «Что бы я тогда делал? Чем бы я занимался? Ведь мне бы стало скучно!»

В результате, я стал меньше задерживаться по своему желанию. И работу я через какое-то время сменил. На новом месте я уже жестко ставил вопрос о невозможности переработок.

Но, я понимал, что обычная наемная работа все равно отнимает много времени. В какой-то момент я понял, что я должен организовать свою жизнь так, чтобы иметь больше свободного времени и какой-то независимый источник дохода. Об этом не буду писать подробнее, это уже тема отдельной статьи.